miercuri, 27 mai 2015

File de inima

Stii tu copile drag,
Ce greu ii e padurii 
Sa creasca un copac?!
Intai un om, cel harnic
Sadeste un puiet
Acolo unde Domnul
Demult, a pus pamant corect.

Pe urma ploaia si cu soarele
Il cresc drept. 
Nici nu iti trece tie 
Printr-un gand
Ce greu ii e padurii 
Sa creasca un copac din pamant!

Ti-am scris aceste randuri
Pentru a bine stii,
Ca din copacul din padure,
Omul creaza apoi si hartii.

Hartia, ea suporta si bune dar si rele
De-l bucura sau doare pe copac,
De la radacina pana in sus, la stele.
La fel cum te durea la inima pe tine,
Cand batea vant puternic prin padure
Si nu iti era deloc bine.

Fa-ti bine si la inima si la copac,
Impaca-te cu toti copiii la joaca cea din parc,
Si-n acest fel iti faci din inima hartie
Curata, calda, buna pentru dulce poezie.

Si cand in inima scrii si citesti
Domnul creaza undele ceresti.
Pe-aceste unde pleaca spre copii,
Salvand copacul, sutele de poezii.

Un comentariu:

Pr.Victor spunea...

Am trecut, am citit, am reţinut. Mergi mai departe cu scrisul, Adriana, terapia scrisului este minunată, atât pentru cel ce aşterne rândurile cât şi pentru cel ce le citeşte. Orice cuvânt bun contează, orice cuvânt bun... zideşte. Zi binecuvântată să ai!