marți, 9 iunie 2015

Teiul lui Eminescu


Sursa
Teiul lui Eminescu continuă să trăiască pe Dealul Copou din Iași și a devenit, datorită celebrului poet, un adevărat simbol al iubirii. (...)
 
Parcul Copou își datorează existența domnitorului Mihail Sturdza, cel care a avut ideea înființării unei grădini publice aici, ca loc de promenadă pentru ieșeni. Printre arborii din acest parc se numără și „teiul lui Eminescu” numit așa pentru că era locul preferat de meditație al poetului. Pe banca umbrită de ramurile teiului odihnea adesea Eminescu, singur sau însoțit de nu mai puțin celebrul său prieten, Ion Creangă. Tot aici, în parcul Copou, se plimba poetul îndrăgostit împreună cu iubita sa, Veronica Micle.
Din punct de vedere strict „botanic”, teiul este o minune a naturii. Este un tei argintiu, cu o vârstă de peste 250 de ani, fiind cel mai bătrân arbore din parc. (...) Criticii literari au emis chiar ideea că teiul, în poezia lui Eminescu, este „arbore-casă cu făpturi paradisiace...protector al perechii de îndrăgostiți...al perechii edenice de dinaintea căderii în păcat”. Iubirea pură, aproape adolescentină, este ilustrată de florile teiului: „Vom fi singuri-singurei, / Iar în păr înfiorate / Or să-ţi cadă flori de tei.” (Dorinţa); „Sub şirul lung de mândri tei / Şedeau doi tineri singuri: // (...) // Miroase florile-argintii / Şi cad, o dulce ploaie, / Pe creştetele-a doi copii” (Luceafărul). Ar mai trebui spus că în fața teiului se află un bust din bronz al poetului (realizare a sculptorului Ion Mateescu) iar în apropierea lui se ridică muzeul dedicat lui Eminescu (operă a arhitectului Virgiliu Onofrei) dar și Aleea Junimea, alee pe care se află busturile scriitorilor ce au format celebra asociație literară.(...)

Niciun comentariu: